Scari seismice

Măsura tăriei seismice. Scări seismice
Cuantificarea severităţii unui cutremur sau tăriei unui cutremur se 
poate face pe baza magnitudinii sau intensităţii. Aceste modalităţi sunt diferite deoarece mărimile care stau la baza evaluării tăriei cutremurelor sunt complet diferite.
Intensitatea seismică pune în evidenţă prin grade de intensitate 
seismică efectele pe care le are un anumit cutremur asupra oamenilor şi construcţiilor de pe o anumită zonă geografică bine delimitată. 
Intensitatea seismică ţine seama de condiţiile specifice unui anumit 
amplasament (adică distanţa epicentrală, condiţiile geologice). Ea variază de la valori imperceptibile, sesizate doar de aparate foarte sensibile, până la valori violente cu efecte dezastruoase asupra oamenilor, construcţiilor şi configuraţiei terenului.
Magnitudinea unui cutremur reprezintă o măsură obiectivă a 
energiei eliberate în focar în momentul declanşării seismului. Ea se 
determină pe baza înregistrării instrumentale a mişcării seismice şi nu depinde de efectele produse la suprafaţa liberă a terenului.
Prin definiţie, magnitudinea unui cutremur reprezintă logaritmul 
zecimal al amplitudinii sesimice maxime (exprimată în microni), 
înregistrată de un seismograf Wood-Anderson, având factorul de 
amplificare egal cu 2800, o perioadă proprie de oscilaţie de 0.8s şi 
fracţiunea din amortizarea critică de 0.8, amplasat la 100 km de epicentru în teren tare.
Pe baza mai multor înregistrări ale mişcării seismice s-a putut 
stabili o relaţie de legătură între magnitudine şi energia radiată în focar în timpul unui cutremur având următoarea formă:
log E 11.8 +1.5 M (magnitudinea)
[E] =ergi 1erg =10-7Joule
Scări seismice:
- scări bazate pe intensitate
- scara Mercalli modificată (MM);
- scara MSK;
- scara macroseismică seismică europeană (EMS-98);
- scara japoneză (JMA);
- scări bazate pe magnitudine
- scara Richter.
Scara Mercalli modificată
În anul 1883, Mercalli a elaborat o scară de intensitate seismică cu 
12 grade care a fost îmbunătăţită mai târziu, ultima perfecţionare a acestei scări fiind adusă în anul 1931 de americanii Wood si Neumann şi denumită scara Mercalli modificată (MM). Această scară este adoptată de multe ţări situate în zone seismice (USA).
Scara MM exprimă gradul de severitate al unui cutremur prin 
efectele produse asupra oamenilor, construcţiilor şi terenului. Se 
consideră că primele degradări superficiale corespund gradului V şi 
distrugerea totală gradului XII.
▪ Gradul I – cutremurul nu este perceput decât de foarte puţine persoane aflate în condiţii favorabile;
▪ Gradul II – se simte de către puţine persoane, în special cele aflate la etajele superioare;
▪ Gradul III – se percepe în interiorul clădirilor, se produc vibraţii 
asemenea celor cauzate de trecerea unor vehicule;
▪ Gradul IV – în timpul zilei cutremurul este simţit de multe persoane aflate în interiorul clădirilor, în exterior este puţin perceput;
▪ Gradul V – este simţit de toţi oamenii, apar uşoare degradări ale 
tencuielilor, iar unele obiecte se răstoarnă;
▪ Gradul VI – produce panică, tencuiala cade, se produc degradări la coşurile de fum, se produc avarii neînsemnate la clădirile slab executate;
▪ Gradul VII – produce panică, oamenii îşi părăsesc locuinţele, se produc avarii uşoare la clădirile bine proiectate şi executate, avarii mari la construcţiile executate şi proiectate necorespunzător, coşurile se prăbuşesc;
▪ Gradul VIII – se produc avarii la construcţiile proiectate antiseismic, înclinări ale construcţiilor bine proiectate cu structuri în cadre, apar distrugeri ale clădirilor slab executate, dislocări al zidăriei de umplutură, prăbuşiri ale structurilor prost executate;
▪ Gradul IX – avarii însemnate la structurile proiectate antiseismic, apar crăpături în pământ, conductele subterane se rup;
▪ Gradul X – majoritatea construcţiilor proiectate antiseismic se prăbuşesc şi se distrug odată cu fundaţiile; pământul crapă puternic şi se produc alunecări de teren;
▪ Gradul XI – puţine structuri rămân nedistruse, apar falii la suprafaţa pământului, conductele subterane se distrug complet, se produc prăbuşiri şi alunecări de teren;
▪ Gradul XII – distrugerea este totală, se observă unde la suprafaţa 
terenului, obiectele sunt aruncate ascendent în aer.

Scara de intensitate MSK
A fost propusă în anul 1963 şi acceptată în anul 1964. A fost 
elaborată de Medvedev, Sponhener şi Kòrnik. Este alcătuită din 12 grade. 
În această scară severitatea unui cutremur poate fi evaluată atât prin aprecierea efectelor produse asupra oamenilor, construcţiilor şi 
configuraţiei terenului, cât şi instrumental prin înregistrarea amplitudinilor deplasărilor relative ale unui pendul sferic standard, având perioada proprie de oscilaţie de 0.25s şi decrementul logaritmic al amortizării Delta0 = 0.25 .
Scara Richter (scara magnitudinilor).
Această scară se bazează pe magnitudine în ceea ce privşte 
evaluarea tăriei unui cutremur şi are la bază energia degajată în focar. 
Conform acestei scări cutremurele sunt clasificate în 9 clase de 
magnitudine.
Datorită faptului că se bazează pe cantitatea de energie degajată în 
focar, încadrarea unui cutremurpe scara Richter nu se poate face în lipsa unor înregistrări instrumentale.
Există un tabel care stabileşte legătura dintre scara MM şi scara 
Richter