Cutremurul sau seismul, ce este acesta?

Cutremurul de Pamant este unul din cele mai inspamantatoare si distrugatoare fenomene ale naturii de pe Terra. Potentialul enorm de distrugere se datoreaza energiei cutremurului, care la un seism deosebit de puternic este de zece-douazeci de mii de ori mai mare decat energia primei bombe atomice aruncate peste Hiroshima. Seismele sau cutremurele de pamant sunt zguduiri, zdruncinarii  brusce si neasteptate, de durata scurta si de intensitate variabila, care se produc in mod natural in scoarta terestra. Zguduirea suprafetei terestre cauzata de miscarea rapida a stratului stancos exterior al pamantului. Seismele apar cand energia stocata in interiorul pamantului, de obicei sub forma tensiunii din roci, este eliberata brusc. Aceasta energie este transmisa catre suprafata pamantului de catre undele seismice. Stiinta ce se ocupa cu studiul seismelor si a undelor produse de ele se numeste seismologie - de la cuvantul in limba greaca seismos, “a zgudui”- o disciplina geologica- geofizica, aparuta in urma cu aproximativ 120 de ani, dar cu un spor mai apreciabil de informatii realizat in ultimele doua decenii. Oamenii de stiinta care studiaza seismele sunt numiti seismologi. Distrugerile pe care le poate provoca un seism depind de magnitudine si durata, sau de cantitatea de zguduiri ce apar. Marimea variaza de la mic-zguduiri imperceptibile pana la socuri imense simtite la mii de kilometri distanta. Seismele pot deforma pamantul, pot sa faca cladirile sau alte structuri sa se prabuseasca si pot crea tsunami-uri (valuri uriase). In aceste distrugeri se pot pierde multe vieti omenesti. Se deosebesc doua feluri de cutremure, dupa felul cum acestea se manifesta ca intensitate: microseisme, care nu sunt inregistrate de om prin simturi. Acestea sunt foarte numeroase si se inregistreza numai cu ajutorul unor aparate speciale, numite seismoarafe. Cutremurele simtite de om se numesc macroseisme, iar scara intensitatii lor este data de efectele pe care cutremurul le produce asupra diferitelor constructii. Diferentierea intensitatii seismice dupa astfel de efecte, de la un grad la altul, este relativa, neputandu-se separa precis si incadra eficient anumite efecte in scara intensitatii. Cea dintai scara seismometrica a fost elaborata de Rossi si Forel in 1883 si are 10 grade de intensitate. F. Mercalli si Sieberg au amplificat aceasta scara la 12 grade. Cutremurele pot fi provocate si de eruptiile vulcanice, de prabusirea tavanelor unor pesteri, grote sau vechi exploatari miniere, de alunecari mari de teren, precum si de activitatea umana. Din numarul total de cutremure produse intr-un an, aproximativ 90% sunt de origine tectonica. In scopuri stiintifice, dupa adancime, cutremurele se impart in superficiale (normale), intermediare si adanci. Cutremurele superficiale sunt cele care au focarul intre 0 si 70 km adancime, cutrenurele intermediare intre 70 si 300 km, iar cele adanci intre 300 si 700 km adancime. Cutremurele se asociaza si cu fenomene de alta natura: luminoasa, zgomote subterane si procese tectonice. Fenomenele luminoase sunt efluvii electromagnetice, de intensitate slaba, care apar la linia orizontului. Pot fi legate de o variatie a starii de ionizare a aerului, determinata fie de emanatia de radon in atmosfara, fie de curentii electromagnetici intre cei doi poli, eventual de o variatie a starii electromagnetice intre scoarta si atmosfera. Zgomotele se datoreaza frecarii, zdrobirii si fisuratiei rocilor din scoarta, urmata de reasezari ale diferitelor blocuri. Astfel de zgomote pot fi asemanate cu tunetele (Vrancea, 1912). Procesele tectonice se manifesta prin : falieri, decrosari, scufundari, eventual ridicari de teren